Mic istoric

    Stramosii strutului de astazi au populat in urma cu mai mult de 20 milione de ani un teritoriu cuprins intre Spania, dealungul partii nordice a marii meditereanene pina in China. Abia in urma cu aprox. 1million de ani au inceput sa migreze populatii de struti inspre Africa unde sau stabilit in nordul, estul si sudul continentului.

Strutul (Strutio L.)

face parte din specia ratitelor si familiei de struti (strutionide). Strutul comun (Strutio camelus L., vezi reproducerea) este ca 2,5 m inalt, 2 m lung, greutate de ca 75 kg, cu un corp puternic, git lung si aproape neacoperit, cap foarte mic si plat, cioc de lungime mijlocie, forma dreapta, la capat rotunjit si aplatizat. Semilung. Ochii sint mari, luciosi si cu pleoapa superioara acoperita; urechile sint neacopeite. Picioarele sint lungi si puternice, doar in partea superioara pe alocuri acoperite, in partea inferioara acoperita cu solzi si au cite doua degete. Aripile relativ mari nu pot fi folsite pentru a zbura, si sint acoperite cu pene moi care atirna. Coada este acoperita cu pene scurte si moi, asemanator celor de la aripi. Penajul are o densitate medie si este moale. Pieptul este in partea de mijloc neacoperit.

Penajul corpului si toate penele scurte ale cocosului sint negre. Penele lungi de la aripi si coada sint alb-lucioase. Culoarea gitului este rosie iar al picioarelor de culoarea carnii.

La gaini penajul scurt este de culoare brun-cenusie, la aripi si capatul cozii inegrit. Penele lungi de la aripi si coada au o culoare gri.   

Strutul popula inca la sfirsitul sec. 19. stepele si deserturile africii si partea de vest al asiei din sudul Algeriei pina in Africa de Sud, de asemenea in stepa asezata intre Nil si Marea Rosie, in zonele de desert ale Eufratului, in Arabia si Persia de Sud, oriunde solul este acoperit cu o vegetatie cit de rara si exista apa. El traieste in familii alcatuite dintr-un cocos si 2 pina la patru gaini. Atunci cind conditiile climatice o impun, face si deplasari indelungate. In acest cazi formeaza turme. Atunci cind alearga isi desface aripile si poata sa depaseasca un cal de cursa.

Simturile de vedere,  auz si miros sint foarte bine dezvoltate. Strutul este o pasara foarte proasta care o ia la fuga ori de cite ori apare ceva necunoscut sau neobisnuit.

Se hraneste cu iarba, frunze, boabe, insecte si animale mici dar inghite si pietre, cioburi etc. Apa bea in cantitati mari.

Strutul salbatic isi face cuibul intr-o mica adincitura facuta pe sol, in care gainile oua impreuna ca. 30 de oua, iar altele in jurul cuibului. O gaina oua 12-15 oua. Oul are o lungime de 14-15 cm si o latime de 11-12 cm, culoarea fiind alb-galbuie, si cintareste in media 1440 g. Galbenusul este foarte gustos. Oule sint clocite in primul rind de cocos. In interiorul africii pasarile acopera ouale cu nisip si le parasesc citeodata ore intregi. Dupa 42-52 zile ies puii, care sint acoperiti cu ace asemanatoare celor ariciului, pe care le pierd pina la virsta de doua luni, cind incep sa primeasca penajul gri ca la femele; la doi ani se coloreaza penele la masculi, care ajung la maturitate sexuala la trei ani. Cuibul si puii sint bine paziti si aparati de struti.

Vinatoare de struti se facea cu deosebita placere in intreaga africa. Pasarea se obosea  prin alegare si apoi se ucidea  printr-o lovitura puternica in cap. In stepele eufratului se impuscau pasarile in timp ce cloceau pe cuib, dupa care vinatorii asteptau ingropati in nisip pina la venirea celorlalte pasari, care erau deasemenea impuscate. Vinatorea  la Cap (Africa de Sud) se reglementa prin legi inca din 1870. Strutul suporta foarte bine captivitatea, si era tinut in interiorul africii in scop distractiv. In gradinile zoologice din Europa se tineau si se cresteau struti din jurul anului 1850. In Algeria si in Africa de Sud s-a reusit cresterea  si inmultirea strutilor de prin anii 1859.

In Africa de sud devine  cresterea strutilor la sfirsitul sec. 19 unul din sectoarele cele mai importante de venit. Ca urmare s-a  introdus cresterea strutilor in sud-estul Africii, Egipt, Algeria in statele La Plata si Patagonia (America de Sud) si cu mare succes in California. Pasarile se tin pe terenuri ingradite alcatuite partial din sol nisipos si partial pasune buna de trifoi si fin, si se calculeaza de fiecare pasare o suprafata de 0,75 1 ha. Pentru clocire se folosesc de obicei incubatoare.   

De la o pereche de struti se obtin de regula 60 70 de oua/an. Atunci cind sint lasate pasarile sa cloceasca singure, se obtin doar cel mult 35 de oua/an din care un sfert de oua se pierd, pe cind prin incubarea artificiala pierderile sint minime. Puii au nevoie de o ingrijire atenta. Ei ating la virsta de 1,5 ani greutatea adulta. La virsta de 1an se recolteaza penele prin smulgere. Incepind de atunci se taie penele mature deasupra pielii la intervale de opt luni. Incepind cu virsta de 4 ani se pot recolta anual ca 30-40 pene alb-lucioase de la cocos. Ca cele mai frumoase pene sint considerate cele de Alepo din desertul sirian dupa care urmeaza penele de Berber, Senegal, Nil, Mogador, Cap si Yemen. Cele mai multe pene livra la sfirsitul sec. 19 zona Capului (Africa de Sud). Penele obtinute de la pasarile domestice sint mai frumoase decit al pasarilor salbatice.  Ouale si carnea de struti  este consumata peste tot. Cojile de oua sint folsite in africa de mijloc si de sud ca si recipiente; in bisericile coptice pentru impodobirea lampilor.

Prima dovada care atesta existenta strutilor o reprezinta un desen pe piatra gasit in Sahara, pe care este desenat  un strut care este vinat de un leopard (ca. 5500 inaintea erei noastre). 

In picturile murale egiptene se pot recunoaste ca strutii au fost oferiti regilor sub forma de tribut. Penele foloseau deja atunci pentru impodobire si reprezentau simbolul dreptatii. Ouale se foloseau in scopuri medicinale. Faraonului Tutancamon  i s-a dat un pamatuf din pene de struti pentru calatoria lui de apoi.

La asirieni strutul era probabil o pasare sfinta. Cele mai vechi sculpturi arata imbracaminte acoperita cu pene de struti. Penele lui imodobesc imbracamintea oamenilor prezentati pe cladirea cea mai veche din Nimrud.

Scriitorii antici relatau des despre  forma si felul de viata al strutilor:

Elius Lampridius relateaza ca regele Heliogabal a servit odata la masa creierul de la 600 de struti.

Pausanius relateaza ca regina Arsinoe a fost prezentata calarind un strut.

Herodot aminteste ca poporul libian folosea la aparare pe timp de razboi coifuri din piele de struti, Xenofon scrie ca ar fi vazut pasarea in Arabia, Aristoteles, Dioderus Siculus si Elian fac deasemenea descrieri despre struti.

Iulius Capitolinus relateaza  ca in timpul jocurilor de vinatoare la curtea imparatului Gordian au aparut odata 300 de struti colorati rosu. Flavius Vopiscus relateaza despre imparatul Probus, care cu o ocazie asemanatoare, a daruit populatiei 1000 de struti.

Ofiterilor romani se permitea ca decoratie speciala sa poarte pene de struti pentru impodobirea coifurilor.  Romanii plateau o avere pentru grasime de struti care se presupunea sa aiba insusiri  extraorinare. Penrtru mirarea spectatorilor se prezentau in circul Romei struti caraora dupa ce erau decapitati alergau inca un timp prin arena.

Pentru a se hrani vinau unele triburi arabe struti si confectionau imbracaminte din pielea lor.  

Strutii se regasesc si in mitologia greceasca si au fost reprezentati in special ca animale de tractiune.

In sec. 3 e.n. dictatorul Firmius din Egipt se lasa tractat de struti.

Si in china antica se dadeau ca si cadou oua de struti la curtea imparateasca.

Biblia considera strutii facind parte din categoria de animale murdare (HIOB,cap.39, 13-18). Ele sint descrise ca  pasari care traiesc singuratece, in case si palate parasite,  lipsite de spirit si care se comporta si isi cresc cu gruzime puii lor. Evreilor le este interzis consumul carnii de struti.

In eviul mediu penele de struti au ajuns si pe pietele europene.

Din timpurile mai apropiate trebuie amintita folosirea penelor de struti in criminalistica.

Prima incercare de cresterea strutilor dateaza din timpurile imparatului Barbarossa (1125-1190 e.n.). Acesta incerca sa cloceasca oule cu ajutorul soarelui sicilian.

In Africa de Sud se cresteau struti pe ferme inca din secolul 18., dar abia dupa descoperirea incubatorului incalzit cu petrol in anul 1869 de catre Arthur Douglaa din Grahamstown, provinca capului, a fost posibila cresterea pe scara industriala. 

In Arabia, Siria si alte zone asiatice strutii salbatici au disparut intre 1840 - 1930.

Struthio camelus siriacus (strutul arab) a disparut in jurul anului 1960.

In Somalia traieste strutius molibdofanes, cu git albastrui, iar in Namibia strutius australis Gurney cu git gri,  Nandu traiste in America si Emu in Australia.. 

    Actual rasele de struti folsosite pentru crestere au rezultat din diferitele incrucisari cu pasari din zone diferite. In general sint raspindite si  folosite urmatoarele rase:

    - Blue Neck

    - Red Neck

    - African Black.

Adaptare dupa Meyers Konversations-Lexicon, Bibl. Institut, editia a 5-a, 1897 si Brehms Tierleben, vol. 6, Bibl. Inst. 1911, Leipzig und Wien)

[Struti] [Informatii ] [Mic istoric] [Anatomie] [Boli] [Retete] [Linkuri utile] [Contacte]

© Copyright 2002 Gunter Totok   Please contact struti@totoknet.de for questions or comments